10 motive ca sa-ti dezvolti abilitatea de a crea povesti

 

Buna ziua, draga cititorule,

Nu-i asa ca ti-a fost dor de mine? …. stiam eu 🙂

Adevarul este ca am incercat sa finalizez o parte dintre proiectele in care m-am implicat, ca sa pot sa ma dedic exclusiv tie si povestilor.

Astazi as vrea sa-ti vorbesc despre cat de importante sunt povestile in viata ta de parinte si cat de mult pot influenta, sau schimba, viata copilului tau.

mama povestind

 Si cum sa ilustrez asta mai bine decat printr-o poveste?

„A fost odata ca niciodata, un baietel pe care il chema Leonard, care traia impreuna cu parintii lui la o ferma. Ii placeau toate animalele, dar prefera sa-si petreaca cel mai mult timp in preajma cailor. Il fascina eleganta lor, felul in care, desi se lasau condusi de oameni, isi manifestau independenta si bucuria de a trai, ori de cate ori aveau ocazia, galopand cu coama in vant, pe campurile ingradite din jurul fermei, frematand cu muschii incordati, cabrandu-se in doua picioare ca niste statui vii, ale fortei si frumusetei.

Cel mai mult ii placea de iapa Lady, cu care legase o prietenie trainica. De cand era foarte mic, colindau impreuna campiile si padurile din jurul fermei. In zilele fierbinti de vara se odihneau la umbra copacilor, si se racoreau in apele reci ale raului din spatele fermei. Se intelegeau doar privindu-se in ochi, si se iubeau, asa cum doar copiii si animalele sunt in stare: profund si neconditionat.

Prietenia lor avea sa fie intregita de aparitia pe lume a unui noi vieti: Lady urma sa aduca pe lume un manz. Evenimentul ar fi trebuit sa aiba loc peste o luna, asa ca i-a luat pe toti prin surprindere cand, intr-o noapte, manzul s-a grabit sa-si faca aparitia, punand in pericol viata mamei. Plapand si fara putere, abia respirand, se lupta clipa de clipa sa supravietuiasca, intr-o lume atat de diferita de cea cu care fusese obisnuit. Fermierii nu i-au dat nici o sansa, si toate eforturile lor s-au concentrat asupra lui Lady, ca s-o poata salva.

Leonard, a stat tot timpul alaturi de ei, si s-a bucurat ca iapa e pe maini bune … incepea deja sa-si revina. De manz nu se ocupa nimeni, asa ca s-a apropiat, a privit curios si cu caldura mica fiinta, care abia respira, si-a apropiat fata de a ei, si a inceput sa-i vorbesca. I-a povestit de felul in care miros copacii primavara cand infloresc, despre florile colorate care cresc in poienite, vara, despre iarba in care te poti cufunda ca intr-o mare tacuta si verde, despre apa limpede si rece a raului, care iti potoleste setea si iti racoreste corpul, despre frunzele copacilor care se inrosesc si cad agale toamna, despre zapada care acopera iarna, ca o plapuma alba, curata, totul in jur…despre vantul care canta printre crengile copacilor, despre soarele care incalzeste insectele si animalutele amortite, despre luna care cerne argint noaptea, innobiland peisajul fermei. I-a descris locurile in care ar putea merge impreuna, si cat de frumos s-ar putea juca, alergand dupa fluturi, ori buburuze, sau urmarind pestii iuti din apele raului. Ore intregi a stat Leonard,  si a povestit, cu puiul in brate, pana cand oboseala l-a doborat si a adormit.

A doua zi, s-a trezit in patul lui, si, cu o strangere de inima a sarit in picioare si a alergat catre grajd. In boxa ei, Lady statea in picioare si manca linistita din fanul proaspat, insa manzul nu era nicaieri. Cu ochii in lacrimi, a iesit in fuga sa-si caute tatal, si sa-l intrebe ce s-a intamplat. Nu era de gasit, asa ca s-a trantit suparat in iarba inalta, cu capul in maini, cand … a simtit ca se apropie o respiratie calda, urmata de o atingere catifelata si umeda. Si-a dat mainile la o parte, si, dupa ce privirea i s-a limpezit, a vazut in fata lui un manz bine infipt pe picioare, frematand de nerabdare si plin de viata, invitandu-l cu botul sa alerge impreuna. A ras fericit, l-a strans in brate cu putere, apoi s-a ridicat si au inceput sa se joace impreuna.

Seara, dupa ce i-a spus povestea preferata, mama lui i-a soptit la ureche: ˝Tu l-ai facut bine, dragule, cu povestile tale!˝. L-a sarutat pe frunte, l-a invelit bine si a plecat. In acea noapte, Leonard a adormit cu zambetul pe buze, si a visat ca alearga prin padure, alaturi de prietenul lui cel mai bun, Prince.”

SSJ-142420 - © - JUNIORS BILDARCHIV

O poveste este o istorisire, o succesiune de intamplari, care vorbesc despre una sau mai multe experiente de viata, ori situatii problematice care se finalizeaza intr-un anumit mod. Ea apeleaza la imaginar si adesea la o lume fantastica, foloseste metafore si constructii ambigue, ce ne pun in contact cu lumea noastra interioara, cu noi insine. Copiii sunt atrasi de povesti ele devenind o buna metoda educativa, deoarece:

  1. se adreseaza fanteziei si intuitiei, stimuland creativitatea si, prin aceasta, ajutand la cresterea si evolutia copilului

  2. imbogatesc limbajul si il invata cum sa contruiasca frazele, cum sa faca o descriere sau un dialog

  3. au rol de model, pentru ca prezinta solutii posibile, iar acestea il fac pe copil sa isi deschida mintea spre noi cai de rezolvare a propriilor probleme

  4. imbogatesc experienta, principala metoda de invatare a copilului – ascultand intamplarile personajelor si transpunandu-se in locul lor, e ca si cum ar fi trait chiar el acele evenimente

  5. sunt surse si vehicule de emotii, il ajuta la intelegerea acestora si la exprimarea lor

  6. furnizeaza modele comportamentale si valori

  7. permit explorarea unor situatii dureroase intr-o maniera sigura, si reprezinta un sprijin in dezvoltarea unor modalitati de adaptare in cazul unor schimbari traumatizante, crescand increderea in propria persoana

  8. ii stimuleaza apetitul de a afla cat mai multe, incurajandu-l sa creeze propriile povesti sau sa citeasca povestile altora

  9. orice notiune introdusa e asimilata mult mai usor si mai placut, pentru ca se adreseaza direct subconstientului – asa poate invata fara efort istoria, geografia, matematica, fizica ori chimia

  10. ofera posibilitatea petrecerii timpului intr-un mod placut alaturi de copil, intarind legatura emotionala dintre voi, facandu-l sa se simta in siguranta, iubit si protejat

Inventeaza o istorioara interesanta, schimba tonul vocii de fiecare data cand actiunea iti cere, vorbeste pe mai multe voci, gaseste un stil specific pentru fiecare personaj, foloseste zgomote ascutite, fluieraturi, interjectii si onomatopee, iar copilul va fi captivat de aceasta lume “vie”! Foloseste cat mai multe elemente vizuale ori tactile, si fa-l sa se simta in mijlocul actiunii!

Implica-l in poveste, ii va placea sa se simta util si important … discuta cu el despre personaje si intamparile prin care trec. “Joaca-te” cu finalul: “si, ce crezi ca s-a intamplat cu…?”,“ce a raspuns oare..? “, “ce-ar fi fost daca…?”. In acest fel ii poti stimula imaginatia si creativitatea si poti verifica in ce masura a urmarit povestea sau cat anume a inteles din ea.

Cel mai important lucru: simte-te bine, razi si distreaza-te impreuna cu copilul tau! Nu uita sa profiti de aceste clipe minunate pe care le petreceti doar voi doi! 🙂

Tu ai creat vreo poveste? Cum a iesit, si cum a reactionat copilul tau? Impartaseste-mi din experienta ta, si daca poti sa mai adaugi ceva la lista mea, te invit sa o faci printr-un comentariu.

Te imbratisez, cu drag,

Florentina

 

 

email
Ti-a placut acest articol?

Iti doresti sa ai acces permanent la o metoda atractiva de explicare a matematicii? Aboneaza-te si vei primi periodic articole noi!