1+1=2 ?

 

Bine te-am regasit,

In urma discutiei cu un prieten foarte bun, m-am intrebat daca, in viata, 1+1 face intotdeauna 2, asa cum ne invata matematica…

Gandindu-ma mai bine, am realizat ca rezultatul poate fi diferit: in afara de 2, se poate obtine 0 ori 3, sau…mult mai mult de atat!

Ca sa intelegi punctul meu de vedere, citeste povestea pe care am scris-o – Violonistul si vioara bunicului

A fost odata un tanar violonist, abia iesit de pe bancile scolii. Era deja cunoscut in lumea artistilor, ca o mare speranta, multumita virtuozitatii sale. Putini reuseau sa interpreteze piesele cele mai dificile, cu precizia, claritatea notelor, tempoul si rezistenta demonstrate de tanar. Canta ore in sir, fara ca macar o singura nota sa fie alterata!

Ca dovada a respectului pentru calitatile lui, un iubitor al muzicii i-a daruit o vioara nou-nouta, supla si stralucitoare, si l-a invitat sa cante la cel mai renumit concert caritabil al anului.

Tare s-a mai bucurat violonistul cand a primit-o, mai ales ca avea acum sansa sa se afirme in fata unui public ales, si cu cine putea impartasi asa o veste, decat cu singura ruda ramasa in viata – bunica lui.

Fericit si tinand vioara ca pe un dar de pret, a intrat in casa bunicii, sa-i dea vestea cea mare. Insa , acolo, in sufragerie, il astepta o surpriza: pe masa statea o cutie ponosita, decolorata de vreme. Deschise curios cutia: inauntru era o vioara veche, zgariata de arcus,  si cu desenul sters pe alocuri.

Era vioara bunicului, si „e magica”, ii spuse bunica. Atunci cand l-a auzit prima data cantand la vioara asta, s-a indragostit pe loc de el, si de fiecare data cand ii canta la ea, avea impresia ca se ridica impreuna spre cer, se rotesc si danseaza…

O pregatise pentru el, era o surpriza pe care o planuia de mult, dar vazand vioara cea noua, a clatinat din cap, a impachetat-o cu sfintenie in catifeaua rosie, cu care fusese invelita, si s-a ridicat s-o puna inapoi, in cufarul cu amintiri.

Nevrand s-o supere, violonistul a insistat s-o primeasca, promitandu-i ca va canta cu ea in concert. Ochii bunicii s-au luminat, corpul i s-a indreptat si parea mult mai tanara, de parca era din nou copila,  fascinata de un cantec tulburator de vioara….

Ziua concertului se apropia si tanarul nostru inca nu luase o decizie: puse alaturi vioara cea noua, frumoasa si stralucitoare, de cea veche, zgariata si decolorata. Ce sa aleaga? Era momentul cel mai important al carierei si nu se putea face de rusine…dar nici nu putea sa-si dezamageasca fiinta cea mai draga…ce sa faca, oare?…

ALEXANDRU TOMESCU - CONCERT - SIBIU

Si ziua mult-asteptata sosi. Sentimente contradictorii il traversau: bucurie, teama, incredere, indoiala…
Pentru ca nu se hotarase inca, a luat ambele instrumente cu el.

A venit timpul sa urce pe scena, si, sub presiunea momentului, a luat cu el vioara cea noua, mai ales ca, in primul rand, statea chiar admiratorul lui.

A inceput sa cante….vioara il asculta supusa, notele ieseau exact cum trebuie, ca un ceas bine reglat… A terminat prima piesa, si a asteptat reactia publicului. L-au aplaudat cu totii, politicosi, admiratorul i-a zambit si i-a facut un semn de aprobare cu capul – fusese o piesa foarte grea, si s-a achitat cu succes de sarcina.

Dar…violonistul simtea ca lipseste ceva, ceva esential!

S-a scuzat catre public, si a iesit de pe scena. Usor nedumeriti, spectatorii au inceput sa vorbeasca intre ei, nestiind la ce sa se astepte….Tanarul reaparu, tinand in mana vioara cea veche a bunicului … si incepu sa cante, cu ochii inchisi.

A simtit atunci ca timpul s-a oprit in loc, degetele se miscau singure pe arcus si nici nu mai era atent la ce facea. A cantat de parca ar fi fost una cu vioara, o singura fiinta, intr-o respiratie comuna, din ce in ce mai repede, cu din ce in ce mai multa pasiune, fara oprire. Sunetele il faceau sa simta mai mult, iar vioara ii raspundea pe masura, intr-un dialog ce urca in spirala spre ceruri … pana cand, a ajuns… dureros de aproape … de sublim! Lumea intreaga s-a contractat, intr-un singura nota, suspendata, parca, in spatiu si timp.

Si atunci s-a oprit! … tot cu ochii inchisi, ca sa mai pastreze… inca putin, senzatiile traite.

O liniste de mormant l-a lovit si a deschis ochii, mirat: sala intreaga incremenise, iar ochii tuturor erau in lacrimi. Parca abia treziti din vis, s-au ridicat cu totii in picioare si au inceput sa aplaude frenetic. Au trait momente magice, pentru ca a reusit, in sfarsit, ceva diferit: le-a atins sufletele!!!

Morala: un violonist plus o vioara, nu face intotdeauna un violonist cu o vioara, uneori poate fi mult mai mult de atat … daca e pasiune, daca e magie…

Tu ce crezi? Astept parerea ta intr-un comentariu, iar daca stii si alte povesti mi-ar placea sa le impartasesti cu mine!

Te salut cu drag,

Florentina

 

email
Ti-a placut acest articol?

Iti doresti sa ai acces permanent la o metoda atractiva de explicare a matematicii? Aboneaza-te si vei primi periodic articole noi!