Povestea balaurului cu 10 capete

 

Bine te-am regasit, dragul meu cititor,

Subiectul povestii de astazi mi-a fost propus de o mamica, ingrijorata de comportamentul fetitei la scoala. Unii profesori, in incercarea de a-i motiva sa invete, ii sperie, ora de ora, cu ideea de test, iar atunci cand se intampla, de frica unei note mici, copilul se blocheaza, mintea i se goleste si rezultatele sunt pe masura. Cu fiecare test, cu fiecare nota, ii scade increderea in sine, ii creste anxietatea, si apare un cerc vicios care poate duce chiar la refuzul de a merge la scoala. In loc sa invete din curiozitate, din placere, o face din obligatie, din teama, si, chiar daca stapaneste cunostintele acumulate, nu va putea, din cauza fricii induse, sa demonstreze asta.

Ce poti face ca parinte, in astfel de situatii? Ai putea sa-i citesti o poveste, in care eroul trece prin aceleasi incercari si gaseste, in final, solutia salvatoare. šŸ™‚

Asa a luat nastere Povestea balaurului cu 10 capete:

A fost odata , ca niciodata, un regat prosper, condus de un rege batran. Anii isi spuneau cuvantul, asa ca oricat de multa grija aveau doctorii palatului de el, zilele in care cadea la pat erau din ce in ce mai numeroase. Singurul lui fiu, era tanar si lipsit de experienta, insa trebuia pregatit sa preia tronul, iar asta cat mai repede, pana sa se stinga si ultima suflare din pieptul batranului suveran.

De parca nu era destul, la marginea regatului isi facuse aparitia un balaur fioros, cu 10 capete, ce scuipa foc pe nari si parjolea totul in cale… Regele fiind bolnav, era de datoria printului sa plece in apararea regatului. Inarmat pana in dinti si insotit de o multime impresionanta de soldati, a plecat in graba spre locul in care fusese vazut ultima data. In partea de nord, regatul se termina cu o padure deasa, nu prea umblata de oameni, din cauza animalelor ce se aciuasera prin acele locuri… de acolo iesise cumplita faptura.

Se facuse noapte cand au ajuns in apropierea padurii, asa ca au decis sa-si stabileasca tabara pe platoul de la marginea ei si sa pornesca a doua zi in recunoastere.

Se lasase o liniste amenintatoare, intrerupta doar de tresaririle cailor, speriati de zgomotele ce razbateau din padure. In cortul lui, printul se plimba agitat, plin de neliniste. Nu se simtea pregatit sa porneasca intr-o lupta adevarata. Balaurul ar putea iesi oricand din padure…oare i-ar face fata? Va putea dovedi ca e un urmas demn al tatului sau? Mii de intrebari ii veneau in minte si,Ā cu fiecare clipa, simtea ca are si mai putina incredereĀ in fortele sale. Isi indrepta gandurile spre orele de scrima, la care se dovedise destul de priceput. Dar…daca fusese lasat sa castige? Daca nu era chiar asa de bun cum se credea??O gheara de spaima ii stranse pieptul si il facu sa respire cu dificultatemainile au inceput sa-i tremure si simti transpiratii reci pe sira spinarii… Au inceput sa-l invadeze ganduri negre, despre cum s-ar putea bloca in fata primejdiei si ar dezamagi pe toata lumea…

Se stradui sa se incurajeze singur, cautand printre amintiri situatii cand reusise, cand s-a simtit increzator, chiar daca a fost greu… Isi spuse, isi repeta, ca nu avea de ce sa se teama… la urma urmei fusese pregatit de cei mai buni instructori din regat si acestia nu l-ar fi lasat sa plece daca nu ar fi fost pregatit! DECISE ca nu se putea lasa batut, asa ca se concentra asupra respiratieiinspira , facu o pauza, incercand sa tina cat mai mult aerul in plamani, expira prelung, pana dadu afara tot aerul si odata cu el, toate grijile sale… repeta actiunea de cateva ori si … incepu sa se simta mult mai bine. Era pregatit, nu doar sa se lupte, ci sa iasa victorios din infruntare.

laurbalaur72

Porni linistit sa se culce, cand, de afara, se auzi un zgomot teribil: strigate de surpriza, urmate de mobilizarea la lupta. Chemat in graba, printul si-a luat sabia si a alergat in fata fiarei. Evitand flacarile scose pe nari de balaur, se apropie dintr-o parte siĀ REUSI sa taie unul din capete. Balaurul se opri putin, apoi se arunca si mai furios asupra printului. „Mai sunt inca noua capete!” ii trecu prin minte un gand suparator… Il alunga imediat si se hotari sa se concentreze doar pe cate unul. Il ochi pe cel mai apropiat si il reteza dintr-o lovitura. Incepu un adevarat dans al mortii, balaurul se zvarcolea in agonie, atacat de soldati, iar printul evita atacurile prin sarituri iscusite si taia capetele pe rand. La un moment dat, miscarea animalului se opri… Castigase lupta!

S-a lasat o liniste deplina timp de cateva minute, apoi au inceput strigatele de bucurie. Soldatii s-au imbratisat intre ei, Ā apoi s-au inchinat cu totii in fata vitejiei printului. Emotii coplesitoare de mandrie, implinire si o nemasurata incredere, l-au cuprins. Iata ca incercarea, desi a fost grea si l-a pus in pericol de moarte, l-a facut mult mai puternic!

A doua zi, a fost primit cu onoruri la curte, incoronat ca rege si se spune ca a fost cel mai viteaz dintre conducatorii acelui regat…

Ti se pare cunoscuta povestea? Ai trecut prin intamplari asemanatoare celei descrise la inceputul articolului? Cum le-ai facut fata?

Mi-ar placea sa povestesti din experientele tale, intr-un comentariu.

Te imbratisez cu drag si te astept sa revii.

Florentina

 

 

 

email