Povestea omidutei speciale

 

Bine te-am regasit,

Zilele astea am avut o noua provocare: unul dintre copiii cu care lucrez nu reuseste sa tina minte cum sa deosebeasca un  numar par de un numar impar. Asa mi-a venit in minte Povestea omidutei speciale:

˝A fost odata ca niciodata, o gradina minunata, un coltisor de rai, cu flori colorate si frumos mirositoare, unduindu-si frunzele in bataia vantului si bucurandu-se de caldura soarelui. Petalele catifelate adaposteau gaze amortite ori albine harnice, iar pe tulpinile plantelor se plimbau omizi pufoase, in cautare de frunze proaspete. Se apropia Banchetul Florilor, o seara importanta in care toate florile se vor deschide, intr-o simfonie de culori si mirosuri, asa ca toata suflarea se pregatea pentru aceasta ocazie speciala.

Omidutele tinere au inceput sa caute cu infrigurare pantofiori colorati si luciosi, ca sa fie cat mai cochete si sa poata dansa in voie toata noaptea. Umplusera magazinele, si erau imbujorate de febra cautarilor, ravasind una cate una, cutiile, in speranta ca vor gasi incaltarile perfecte pentru cele 14 picioruse, adica 7 perechi de pantofiori frumosi, cu fundite colorate sau margele.

Doar una dintre ele era foarte necajita. De ce oare, te intrebi? Pentru ca aparuse pe lume cu un piciorus in plus. Pe partea stanga avea 7 iar pe dreapta 8, deci 15 picioruse in total. Parintii ei consideau asta un semn ca e speciala, insa celelalte omidute erau foarte rele si ii spuneau in fel si chip.

Ar fi dorit sa-si cumpere si ea pantofiori pentru banchet,  insa nu se gaseau decat cate 7 perechi in cutie, asa ca piciorusul in plus ramanea tot descult. Nici nu mai voia sa participe la eveniment, insa parintii au insistat ca e foarte important sa fie acolo, pentru ca ceva extraordinar se va intampla.

A sosit si seara mult asteptata, Banchetul florilor. Un zumzet continuu de nerabdare strabatea dintr-o parte in alta gradina si o vanzoleala de nedescris o facea sa para un urias furnicar. Omidutele erau gatite cu pantofiorii cei noi, gazele isi lustruisera aripile, albinutele se curatasera de polen, greierii isi acordasera instrumentele iar florile isi pregatisera petalele pentru momentul-cheie al serii. Onoarea de a deschide petrecerea a revenit carabusilor, care au si inceput sa sufle in florile de crin, anuntand ca a sosit clipa cea mare. O liniste deplina a cuprins gradina si, la lumina licuricilor, toate petalele s-au deschis, una cate una, lasand sa se vada forme si culori deosebite, care de care mai frumoase, si sa apara mirosuri divine, dulci si imbatatatoare. O exclamatie comuna de admiratie si incantare a iesit de pe buzele tuturor, timp de o clipa, si ochii li s-au bucurat de frumusetea oferita in dar.

Cand au inceput sa cante vesel greierasii, omidutele s-au aruncat in dans, batand din picioruse, cu pantofiorii lor cei noi. Undeva intr-o margine, statea visatoare omiduta speciala, neindraznind se se alature dansatoarelor, pentru ca era desculta. Insa muzica o punea pe jar. Fara sa-si dea seama, piciorusele au pornit sa se miste singure, a inceput sa se invarta si a ajuns, pe nesimtite, in mijlocul petrecerii. Cu ochii inchisi, absorbea fiecare nota muzicala si o transforma in miscari gratioase, fiecare miros era sublimat intr-un curcubeu de culori, fiecare culoare din spatele pleoapelor inchise incepea sa vibreze in ritmul inimii, si se rotea, si se rotea,  intr-un vartej de emotii, pana cand… se facu brusc liniste!

test fluture1

Deschise surprinsa ochii si vazu un cerc larg in jurul ei si pe toata lumea privind-o cu admiratie. Se simtea diferit, parca era alta, dar n-ar fi putut sa spuna ce se schimbase. Se uita curioasa in jur, cautand sa inteleaga, si privirea ii cazu pe ceva colorat, ce venea din spatele ei. Erau doua aripi mari, superbe, si erau parca pictate cu toate culorile gradinii. Una avea 7 cercuri aurii si cealalta 8, ce straluceau ca niste mici sori si vazu cu uimire ca… aripile ERAU ALE EI!! Era extraordinar! Parintii au avut dreptate: se transformase intr-un fluture minunat.

Vazand uimitoarea intamplare, toate omidutele au inceput sa se invarta, sperand ca ii vor atinge, sau chiar depasi frumusetea. Pantofiorii au inceput sa le incurce miscarile asa ca au renuntat repede la ei, si, desculte, continuau sa se roteasca. Insa, cele mai multe dintre ele au ramas la fel, iar cele cateva care au reusit sa se transforme, aveau aripi micute si saracacios colorate.

˝De ce oare?˝ se intrebau toate. Fluturasul cel frumos zambea si isi amintea cat de intens traise fiecare moment al dansului si cum se bucurase de fiecare senzatie, fara sa realizeze ca asta va produce o schimbare. Dar nu stia cum sa le explice, pentru ca ceea ce simtise nu se putea spune in cuvinte…˝

Ti-a placut povestea? Stii acum exact care sunt numere pare (adica se pot face perechi) si care cele impare (ramane un element fara pereche), nu-i asa?

Te imbratisez cu mult drag,

Florentina

 

email