Povestea unei chei fermecate

 

Bine te-am regasit, draga cititorule,

Am lipsit destul de mult, pe toata perioada vacantei, insa acum, incarcata cu forte proaspete, ma scutur de  senzatia de bine, de moliciune si visare, specifica perioadei de vara, si o iau de la capat cu povestile mele matematice, pentru ca a inceput scoala de ceva timp, si copiii au nevoie de ele. Ti-a fost dor de mine, nu-i asa? 🙂

Chiar daca nu am mai scris, am pastrat legatura cu cititorii mei, si asa am primit noi provocari: astazi voi povesti despre factorul comun.

Pentru cine nu mai tine minte, factorul comun reprezinta un numar care se imparte exact la termenii unei sume neefectuate:

ab+ac+ad+ae=ax(b+c+d+e) iar a se numeste factor comun.

Asa a luat nastere Povestea unei chei fermecate:

A fost odata, ca niciodata, un castel parasit, unde se zvonea ca s-ar gasi, indaratul celor 7 usi bine zavorate, mii comori. Fiecare usa avea cate un lacat urias, iar la intrare, agatata intr-un cui, era o legatura uriasa, cu sute de chei,de toate marimile si formele. Multi aventurieri si-au incercat norocul, straduindu-se sa deschida macar o usa, sa vada ce se ascunde in spatele ei: au incercat o parte din chei, una cate una, insa le-ar fi trebuit o viata sa le verificepe toate. Au lovit cu sabiile lacatele, au dat foc usilor, au izbit in ele cu putere, zile si zile de-a randul, insa fara nici un rezultat….

chei

La un momet dat, un calator atent a observat ca fiecare usa avea incrustate, langa lacat, semne ciudate, grupuri de puncte: cate 2, 3, 4, 5, 7, 8, 11 sau 13. Trebuia sa insemne ceva! Asa ca au venit intelepti de peste mari si tari, au stat zile si nopti incercand sa ghiceasca taina acelor inscriptii, s-au emis teorii care de care mai ciudate, s-au facut zeci de probe si calcule, insa…nici o usa nu a fost deschisa.

In apropierea castelului se stabilise un copil orfan, care traia din mila celor sositisa viziteze sau sa gaseasca taina ascunsa. Ziua muncea, carand bagaje, manca cei se oferea pentru efortul sau, iar noaptea tinea facliile, sau se odihnea intr-un colt, la adapost, daca nu era nimeni prin preajma.

Intr-una din nopti, cand castelul era gol, neavand somn, privea usile incercand sa-si imagineze ce ar putea fi in spatele lor: poate cufere cu bani de aur, ori bijuterii cu pietre pretioase, coroane de regi, ori sabii incrustate cu diamante, sau pergamente cu incrisuri valoroase, retete pierdute ale tineretii vesnice, ori licori magice…

Mangaia usor fiecare usa, ca pe o promisiune, soptind ˝Ce ascunzi? Pentru cine pastrezi acele comori?˝, si acestea ii raspundeau, scartiind ori pocnind usor.Cu ochii inchisi, visa la o alta viata, ce i-ar fi putut fi harazita, daca ar fi avut macar o parte din bogatiile ferecate de veacuri…

Degetele lui citeau, ca de pe o carte, toate semnele sapate adanc in fiecare toc, si aveau o senzatie familiara de fiecare data cand atingea cate o usa. Ca trezit dintr-un vis, a incercat sa vada constient, ceea ce degetele i-au transmis prin alte simturi. Privind cu atentie, a observat ceva ciudat: pe fiecare usa se regaseau serii de 3 puncte. A mai verificat o data, ca sa fie sigur: toate usile aveau, pe langa serii de 2, 5, 4, 7, 8, 11, 13 puncte si o serie de 3 puncte. „INTERESANT!” si-a spus…˝Oare sa fie o legatura intre puncte si chei?˝ se intreba…

Scoase din cui salba de chei, le lua pe rand si incepu sa le priveasca foarte atent. Le puse deoparte pe cele care nu se potriveau ca si dimensiune, pentru ca erau prea mari, sau prea mici, si le intoarse pe toate partile pe celelalte. Unele nu aveau nici un semn, altele aveau hieroglife ciudate si da, cateva dintre ele avea puncte incrustate, la fel ca usile, insa un numar diferit de 3.

Cautand cu rabdare, gasi in cele din urma, o cheie cu 3 puncte pe ea. Cu inima batand sa-i sparga pieptul, incerca sa deschida lacatul de la usa cea mai apropiata. Cheia a intrat, a rasucit-o usor si…CLIC, lacatul s-a deschis! Cu teama si emotie impinse usor usa, si, incremeni in prag: ca in visul sau, in fata ochilor sai se asterneau zeci de cufere pline cu bani de aur, mai multi decat si-ar fi putut imagina.

Se indrepta spre cea de-a doua usa si, cu aceeasi cheie, incerca sa deschida lacatul. CLIC si acesta se elibera din stransoarea arcului. O noua surpriza: in spatele usii se gaseau bijuterii minunate, pline de pietre pretioase, insirate pe bucati de catifea de toate culorile. Rand pe rand, toate usile s-au deschis, si au scos la lumina comori nebanuite: nu doar bijuterii, coroane, arme si multe pietre pretioase, ci si pergamente, licori ciudate, carti de magie, si chiar o trasura regala din aur!

˝Castelul si-a dezvaluit secretul!˝ vuia tot tinutul, a doua zi.. si ˝Oare ce va face tanarul cu atata bogatie?” se intrebau cu totii…

Raspunsul l-au primit in zilele urmatoare, cand, tanarul a inceput sa daruiasca, fiecarei persoane care venea la castel, cate ceva: bani de aur, celor saraci, bijuterii, tinerelor fete, sabii otelite si impodobite, vitejilor cavaleri, licori magice, celor bolnavi si batrani, iar celor tristi ori impovarati de soarta,  bucuria de a trai, citindu-le descantece din cartea de vraji.

In scurt timp, in jurul cetatii, au luat nastere asezari prospere, care aveau nevoie sa fie conduse si indrumate de un rege. Cine putea fi altul, decat tanarul nostru, care si-a dovedit din plin intelepciunea, bunatatea si frumusetea sufletului sau?

Mai sunt si astazi comori din care se daruieste cu generozitate, caci traditia inceputa de tanar, a continuat de-a lungul timpului, pana in zilele noastre si a fost transmisa, din generatie in generatie, de toti locuitorii regatului, oriunde i-a purtat mersul vremurilor. Priveste in jur, si daca vezi pe cineva ca daruieste cu inima deschisa, fii sigur ca e urmasul acelor oameni.

Ti-a placut povestea? Ce altceva ar mai putea sa reprezinte cheia? Lasa-mi raspunsul tau printr-un comentariu.

Te salut cu drag, si astept vesti de la tine!

Florentina

email
Ti-a placut acest articol?

Iti doresti sa ai acces permanent la o metoda atractiva de explicare a matematicii? Aboneaza-te si vei primi periodic articole noi!