„Vreau sa ma joc cu tine!”

 

De cate ori ai auzit asta de la copilul tau? Ce i-ai raspuns?  Te-ai asezat pe podea langa el? Ai inceput sa te bucuri odata cu el, de jocul vostru?

Sau i-ai spus „lasa-ma ca nu am timp de astea acum … nu vezi ca fac curat … fac mancare… sunt ocupat/a …sunt obosit/a…. joaca-te singur!”?

Eu, din pacate, am invocat lipsa de timp si oboseala, ca sa ma sustrag de multe ori de la aceasta „obligatie”. Abia mai tarziu mi-am dat seama, ca am lipsit-o pe fetita mea de cea mai usoara cale de a restabili legatura dintre noi, de cel mai facil mod, pentru ea, de a-si exprima sentimentele si de cea mai eficienta metoda de educare. Iar eu am pierdut abilitatea de a ma bucura si de a ma distra jucandu-ma. Ne pastram copilaria prin joc, ne pastram tineretea prin ras si ne incarcam cu energie prin imbratisari… aveam sa descopar cu putin timp in urma…si acum, incerc sa recuperez 🙂

Mom-Toddler-Picture

Pentru ca a inceput sa ma intereseze subiectul, am cautat carti despre joc. As vrea sa iti impartasesc cateva lucruri pe care le-am citit, pentru ca vreau sa fii un parinte mai bun decat am fost eu.

Jocul este principala cale de comunicare a copiilor. A impiedica un copil sa se joace este echivalent cu a opri un adult sa vorbeasca! Citeste cu atentie, iti poate schimba complet relatia cu copilul tau!

Iata cateva din avantajele jocului parental si unele beneficii care sa te ajute sa te bucuri de el:

1.Intareste/restabileste legatura cu copilul

De multe ori ne lovim de un zid atunci cand incercam sa comunicam, iar de cealalta parte se afla copilul, care asteapta sa restabilim legatura, pe terenul lui si in conditiile impuse de el. Cum, de obicei, noi nu ne jucam la fel de mult sau spontan, cum fac copiii, trebuie sa alegem sa ne jucam, chiar daca nu avem chef.

A-l lasa pe copil sa se joace singur, e ca si cum tu ti-ai petrece ziua cu adulti, fara sa vorbesti cu ei. Copilul are o nevoie deosebita de participarea mai activa a adultilor atunci cand:

  • ii este greu sa stabileasca o legatura cu un alt copil sau adult
  • nu se poate juca liber si spontan
  • apar schimbari majore in viata lui (inceperea scolii, nasterea unui copil, un deces sau divort in familie
  • este in pericol

Din pacate, in exact aceste momente putem cel mai putin sa-i oferim ceea ce are nevoie: fie suntem deja frustrati sau depasiti de situatie, fie lipsiti de energie sau chef de viata. Uitam, pe moment, cat de fragil poate fi un copil, asa cum el uita sa coopereze, sa respecte regulile si sa se potoleasca. Ca urmare, el face prostii, noi ne suparam, ne simtim jigniti sau zidicam un zid intre noi, prapastia se largeste, si asa mai departe!

Care ar fi solutia? Ia-l in brate, vorbeste-i  cu drag, invita-l sa se joace (de multe ori o simpla bataie, in pat, cu pernele sau o sesiune de gadilit e de-ajuns), pentru ca, DA,  face asta ca sa-i acorzi atentie, pentru el chiar si o atentie cu efecte negative, e mai buna decat deloc!

Chiar daca poate parea dificil, aceasta aptitudine de a te juca, se poate invata, prin exercitiu si daruire. E totodata si o sursa de amuzament. 🙂

2.Copilul poate transmite prin joc ceea ce nu vrea, sau nu poate sa povesteasca.

Lumea copiilor e plina de emotii si nu intotdeauna reusesc sa „traduca” aceste emotii in manifestare sau limbaj. Acestea pot ramane blocate in interior, si pot creea tot felul de probleme, sau pot refula pe cai indirecte. Un copil afectat de divortul parintilor sau de moartea bunicului, poate sa nu spuna nimic, dar incepe sa fie agresiv, rau, poate refuza sa-si faca temele sau sa-si faca ordine in camera. Poate exclama „Te urasc!”, pentru ca e prea dificil sa spuna „Mi-e frica, si am nevoie de tine!”

Parentajul prin joc te ajuta sa-l scapi de cele doua capcane: blocarea emotiilor sau exprimarea lor indirecta, si il incurajeaza sa dea frau liber acestora, fara nici un pericol. Pentru a-i putea ajuta sa o faca, ii poti cere sa deseneze sentimentul, sa inventeze o poveste despre el sau un dans care sa-l exprime. Ii poti pune la dispozitie papusi sau diferite obiecte, si sa-i sugerezi sa creeze o piesa de teatru, sa arate ce a vazut, auzit si simtit.

Sau poti sa mimezi chiar tu, intr-o maniera caraghioasa, descarcarea in conditii de siguranta a acelui sentiment. De exemplu: „Offff! Sunt atat de furios, incat o sa dau cu pumnul in perna!”, „Uaaaa! Mi-e asa de frica, simt ca lesin!”, ” Auuuu! Ce tare a durut!”, iar copilul te poate imita sau se poate amuza, scapand de emotie.

Este vorba de varianta, pe care si adultii o practica deseori – transferul „cartofului fierbinte emotional” : daca nu poti face fata unei emotii, o transferi altcuiva! Esti suparat, tipi la alcineva, acela se supara si brusc te simti mult mai bine. Ti s-a intamplat vreodata ca, dupa ce s-a lovit foarte tare, copilul sa te raneasca si pe tine? E modul lui de a-si descarca o emotie care il copleseste. Prin joc, poti dirija acest transfer asupra obiectelor. Eu bateam de fiecare data peretele care „a lovit-o” pe Ioana, impreuna cu ea, si uita imediat de durere.

index2

3.Castigarea increderii in sine, prin inversarea rolurilor

In joc, regulile obisnuite ale realitatii sunt suspendate, tocmai de aici se trage marea putere a jocului. Copilul poate fi erou, parinte, profesor, doctor si poate „retusa” prin joc, nedreptatile si suferintele din viata reala. Poate fi el cel care tipa, care nu are incredere, care pedepseste sau face injectia, el detine controlul, si se simte in siguranta.

Sunt multe momentele in care copilul se poate simti incapabil, stangaci sau neajutorat. In loc sa-l certi, incearca sa inversezi rolurile, si sa te pui in locul lui, exagerand stangaciile. Vei vedea ca se va relaxa imediat, va incepe sa rada si va continua sa incerce, in loc sa renunte, asa cum s-ar fi intamplat daca te infuriai.

Ori de cate ori un copil se lupta cu o traire afectiva sau cu o idee confuza, e util sa atribui unui personaj imaginar rolul respectiv.Poti creea personaje vesele sau triste, care sa experimenteze agresivitatea sau obraznicia, ori care nu sunt capabile sa-si rezolve problemele cu care se confrunta. De exemplu: „Toate animalele de plus au ras de mine cat ai fost plecat la scoala!” poate spune papusa, sau „Nu-i corect! Eu am stiut mai bine si am luat nota mai mica!” ar putea zice caietul de matematica, ori „Mi-e frica de intuneric, nu stinge lumina!” se poate plange ursuletul. Sa nu te surprinda daca va actiona cu multa rautate asupra acestor personaje, e felul lui in care arata cat de rau il afecteaza problema respectiva. De asemenea, prin modul in care isi va ajuta personajul, la final, vei sti exact de ce are nevoie de la tine. E posibil ca, dupa acest joc, sa asimileze inconstient ajutorul pe care l-a oferit, si sa nu mai aiba nevoie decat de…. multa dragoste, caldura si imbratisari. 🙂

Astea sunt doar cateva dintre beneficiile jocului parental, iar daca ti se pare interesant, voi dezvolta in urmatorul articol, sunt foarte multe de spus.

Tu cat de des te joci cu copilul tau?

Lasa-mi raspunsul intr-un comentariu, spune-mi cu ce probleme te confrunti, sau cum ai reusit sa le rezolvi prin joc.

Te astept cu drag, sa-mi impartasesti din experienta ta,

Florentina

email
Ti-a placut acest articol?

Iti doresti sa ai acces permanent la o metoda atractiva de explicare a matematicii? Aboneaza-te si vei primi periodic articole noi!